Acceptarea, primul pas catre schimbare

Acceptarea, primul pas catre schimbare

* articol aparut si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro

Dupa ce am scris acest titlu, m-am auzit: “Cum adica?! Ori schimb ori accept? Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le schimb, sa le imbunatatesc, sa le fac diferit… Hm, cum sa accept ceva ce vreau sa schimb?”.

Poate cel mai dificil aspect emotional in gestionarea unei schimbari este acceptarea starii de fapt. Pentru a ne construi realitatea dorita (familia dorita, locul de munca potrivit, silueta optima, casa pe o vrem etc), avem nevoie sa pornim din prezent.

Acceptarea = a trai in prezent

Acceptarea inseamna a trai cu adevarat in prezent. A intelege pe deplin prezentul vietii noastre. O paralela utila este poate pentru cei care practica meditatia. In anumite traditii, meditam cu ochii intredeschisi si cu privirea defocalizata pentru a putea vedea si cuprinde astfel tot prezentul vietii noastre.

Deseori avem modalitati foarte ingenioase de a nu accepta prezentul. Una este simpla negare a realitatii (“nu fumez 2 pachete de tigari pe zi, sunt doar cateva”, “nu cred ca nu imi pot permite acel imprumut desi imi depaseste cu mult solvabilitatea”).

Apoi dificultatea de a accepta modul diferit al celuilalt de a vedea lumea si a reactiona (“ma simt furios pentru ca iubita mea doreste sa petreaca un concediu doar cu prietenele ei” sau “ma intristeaza lipsa lui de recunostinta, tinand cont de cat am facut pentru el”).

Lupta impotriva prezentului ne consuma foarte multa energie

Si aduce cu ea multe resentimente, ganduri si stari grele. Ne putem invinovati, ii putem invinovati pe ceilalti, devenim frustrati, suntem descurajati…

Este o lupta in esenta inutila. Mai mult, intr-un fel este auto-distructiva. Deoarece, dupa cum spunea Deepak Chopra

“Atunci cand ne luptam impotriva momentului prezent, ne luptam impotriva intregului univers.”

Cred ca acceptarea este o linie de mijloc intre pasivitate si hiperactivism. Astfel, acceptand prezentul, nu sunt nici resemnat dar nici nu ma lupt inutil. Aleg echilibrul, deoarece prezentul este asa cum este dintr-un motiv bine intemeiat, chiar daca astazi poate nu inteleg pe deplin cum am ajuns aici.

Prezentul este imperfect

Desigur, prezentul este imperfect, asa cum este intreaga noastra viata, in sensul ca intodeauna mai putem evolua. Iar faptul ca este imperfect ne arata ca suntem vii si ca putem creste.

Acceptand imperfectiunea prezentului, putem evolua. Fara a ne judeca pentru cine suntem acum, ne putem da voie ca incet, incet sa devenim cine ne dorim sa fim.

Facebook
Twitter
LinkedIn