Asa a incheiat discutia unul dintre prietenii mei dragi. Si a mai adaugat celebrul “Asa am fost intotdeauna, nu pot sa ma schimb!”
Si era intr-o situatie paradoxala: stia ca are nevoie sa faca o schimbare, sa incerce sa faca lucrurile diferit. Pe de alta parte, se temea ca incercand lucruri noi, isi va pierde autenticitatea.
Pe moment m-a blocat. Pentru ca, evident, aceeasi problema o aveam si eu. Si eu mi-am spus de multe ori ca nu pot sa fac ceva diferit, chiar daca era absolut necesar pentru ca nu mai eram eu.
Dupa ceva saptamani de “rumegat”, acum ii (si imi) spun linistita: “Daca ai face asa, ai fi tot tu!”. Si pentru ca e relativ greu de convins, i-as da cel putin trei argumente:
- A face nu inseamna a fi. Ceea ce ai facut pana acum se poate schimba tocmai pentru ca vorbim de un alt nivel – nivelul faptelor, cel comportamental, si nu de cel identitar. A face ceva diferit nu inseamna a ne schimba “inauntrul” nostru ci a gasi cai mai potrivite pentru a ne adapta la conditii in schimbare.
- “Nu te poti regasi intorcandu-te in trecut, te regasesti doar revenind in prezent.” Eckhart Tolle. A ne intoarce in trecut inseamna a reflecta la ceea ce am facut intr-un anumit moment dat si intr-un anumit context, cand eram la un anumit nivel de dezvoltare personala. Astazi, timpul, spatiu, mediul, situatia s-au schimbat si ai nevoie de strategii diferite.
- Poti deveni mult mai mult decat ceea ce ai fost. Cred ca aceasta este cea mai puternica credinta limitativa – sa crezi ca vei fi tot ceea ce ai fost. Sa vezi evolutia ta liniara, cu viitorul doar o prelungire firava a trecutului. De fapt, nici nu stii ce poti deveni tocmai pentru ca inca nu ai experimentat. Si cred ca aici e una din chei: a te imagina fara a te confunda cu trecutul tau…