Imi place foarte mult metafora calatoriei lui Moise prin Egipt.
Mda, stiu ca este controversata din punct de vedere istoric, e greu de imaginat o calatorie de 40 de ani cu 2milioane de oameni care se hranesc doar cu mana cereasca, insa e un pretext foare bun de a descrie schimbarea si adaptarea la schimbare.
- “Iti schimbi locul, iti schimbi norocul”. Pleacarea din Egipt, schimbarea spatiului a determinat ulterior si schimbarea de mentalitate. Astfel, un popor de sclavi de peste 400 de ani a devenit “poporul ales”.
- Schimbarea interioara este ulterioara celei exterioare. Desi plecati din Egipt, evreii mai au inca mentalitate de sclavi. Multi regreta siguranta existentei lor din Egipt in fata necunoscutului si viata previzibila din sclavie.
- Schimbarea are nevoie de “prime victorii”. Entuziasmul initial nu este suficient. Moise are noroc de ajutor divin, care sin cand in cand ii trimite semen – mana cereasca sau apa care izvoraste din stanci.
- Schimbarea ia timp. Calatoria lui Moise ia 40 de ani, durata a 2 generatii. E nevoie de timp pentru a inlocui mentalitatea de sclav.
- Dupa haosul initial, avem nevoie de “proceduri”. Pe parcursul calatoriei, Moise primeste de la Dumnezeu cele ’10 porunci”, normele care reglementeaza conduita poporului evreu.
- Efectele schimbarii se vad in timp. La 120 de ani Moise moare si nu apuca sa vada pamantul Fagaduintei. Dar, avea deja un succesor care sa ii continue munca…
- Este nevoie sa plecam cu gandul la final. Imi imaginez ca Moise a avut in minte imaginea “Pamantului Fagaduintei”. Mai mult, cred ca avut forta de a-i face si pe altii sa vada rezultatul final, astfel incat sa treaca peste greutatile calatoriei.