* articol aparut si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro Daca in articolul anterior am descris schimbarea, insistand pe calatoria interioara pe care o parcurgem prin acest proces, astazi voi incepe cu un paradox al schimbarii:

Tranzitia incepe cu sfarsitul!

Aceasta afirmatie ii apartine lui William Bridges, cunoscut consultant american in management, care sustine ca este nevoie sa incheiem lucrurile vechi inainte de a incepe ceva nou. Astfel, inainte de a ne schimba fundamental, este nevoie sa renuntam la ceea ce am fost, la vechea noastra identitate. Mai concret, inainte de a invata un nou mod de a fi (de exemplu a manca sanatos), este nevoie sa renuntam la ceva ce facem deja (a manca mai putin sanatos). Un alt exemplu este acela unei relatii – inainte de a fi pregatiti sa incepem o noua relatie trebuie sa ne fi desprins emotional (nu doar in realitatea externa) de fostul partener.

Dar nu ne place cand ceva se sfarseste…

De multe ori, evitam sfarsitul si deseori preferam mentinerea unei realitati pe care o cunoasten, chiar daca nu ne satisface. Si manifestam rezistenta fata de schimbare pentru ca ne este greu sa ne desprindem de ceea ce stiam. In psihologia freudiana, acest proces se numeste “travaliu de doliu”. Imi place foarte mult aceasta sintagma pentru ca imbina un concept legat de nastere (travaliu) si unul de sfarsit (doliu). Astfel, doliul nu se refera neaparat la deces, ci la desprindere, la separare de o persoana, loc sau chiar o convingere. Ca orice travaliu, si acest proces este dureros. Ne poarta printr-un carusel de sentimente: putem simti furie, tristete si melancolie fata de ce am pierdut sau teama fata de un viitor imprevizibil.

Cum ne putem desprinde?

Personal nu cred in retete, ci doar in optiuni. Si iata trei optiuni care poate v-ar fi de folos in parcurgerea proceselor de schimbare:

1. Recunoasteti pierderea. Cred ca recunoasterea pierderii ajuta foarte mult in abordarea schimbarii cu realism. Chiar si in cazul unor schimbari dorite si fericite sunt pierderi si renuntari. Anticipandu-le, cred ca ne va fi mai usor sa ne adaptam la ele.

De exemplu, in cazul unui cuplu care decide sa locuiasca impreuna, cea mai vizibila emotie este probabil bucuria inceperii unei noi etape a relatiei. Pe de alta parte, pentru ca fiecare partener sa poata parcurge lin aceasta tranzitie, este necesar sa ia in calcul si eventualele pierderi: poate mai putin spatiu personal, poate mai putin timp pentru sine, poate un sentiment de stirbire a independentei.

2. Intelegeti impactul pe care il are pierderea pentru voi. Pierderea este subiectiva si este perceputa de fiecare dintre noi in mod individual.

Astfel, este util sa recunoastem modul in care noi ne desprindem. Mai mult, in relatiile cu ceilalti ne ajuta sa acceptam reactii diferite si sa nu le catalogam ca fiind “disproportionate”. De exemplu, sunt persoane care se adapteaza aproape imediat la un nou loc de munca, in timp ce altele inca povestesc cu nostagie despre cum era “la fostul job” dupa luni de zile de la transfer.

3. Nu idealizati trecutul. Prin tristetea asociata pierderii, trecutul isi pierde realismul si poate deveni “un taram mitic”. Astfel, de exemplu, o fosta relatie capata dimensiuni idilice, nu datorita sentimentelor avute atunci, ci datorita melancoliei cu care o privim acum.

Trecutul, desi pozitiv, a avut probabil imperfectiunile sale si doar privindu-l realism ne vom putea construi o realitate viitoare mai buna. Ma desprind aici de acest articol, urmand sa revin saptamana viitoare cu un nou articol provocator despre schimbare, care va aduce in discutie haosul, necesar oricarei schimbari…