Nu exista decat un singur TU. Este o singura fiinta pe acest Pamant care are istoria ta, familia ta, genele tale, calitatile tale, insusirile tale fizice, aptitudinile tale, mintea ta, sufletul tau.

Iar tu esti singurul care te poate cunoaste cu adevarat. Este o sansa extraordinara pentru tine de a te descoperi si valorifica. Mai mult, as spune ca poate fi o misiune personala – sa fii cel mai bun TU cu darurile pe care le-ai primit.

Iubirea – conditionata sau neconditionata?

Pentru a te desavarsi, este necesar sa te descoperi si sa te accepti.

Iar acceptarea inseamna in sine iubire neconditionata. Iubirea are foarte multe definitii, dar am ales-o aici pe cea a lui Wayne Dyer:

Capacitatea si dorinta de a ingadui celor la care tii sa fie ceea ce aleg, fara a insista ca ei sa te multumeasca.

Foarte multi dintre noi suntem invatati cu iubirea conditionata, astfel incat ni se pare singura forma de iubire posibila, atat pentru noi cat si pentru ceilalti. Am fost invatati sa credem ca e nevoie sa “castigam” iubirea sau sa “meritam” dragostea celorlalti.

In acest caz, am primit afectiune doar daca am avut anumite comportamente, am raspuns la anumite asteptari sau am adus anumite rezultate (“esti un copil bun doar daca ai note de 10”). O astfel de presiune aduce a adus copilului din noi o confuzie majora intre sentiment (iubire) si comportament (rezultate scolare).

Asteptarile celorlalti au devenit asteptarile noastre si am construit an dupa an, un “Eu idealizat” care contine tot ceea ce “trebuie” si “este bine si frumos” sa fim.

De ce (uneori) nu ne iubim?

Evident, este imposibil sa fim la inaltimea unor asteptari idealizante. Suntem departe de perfectiune si din cand in cand constatam ca suntem mai grasi decat ne recomanda revistele de moda, avem o cariera mult diferita de filmele americane iar deseori sfarsim sambata seara singuri…

In momentul in care consideram ca nu suntem la inaltimea a ceea ce am hotarat ca “trebuie sa fim”, apare conflictul interior si relatia cu sine se poate deteriora.

Cand suntem intr-o relatie disfunctionala cu noi, nu ne mai vedem, auzim sau simtim. Nu ne vedem in plenitudinea noastra, pentru ca ne este greu sa ne acceptam cu calitatile si cu zonele noastre de “umbra”. Ne vorbim urat, pe un ton rastit si critic. Ne acuzam, ne desconsideram, ne diminuam meritele. Ne distantam de corpul nostru, cu care nu suntem niciodata multumiti – este prea gras, prea slab, cu prea mult par, cu prea putin par fata de canoanele modei…

Nu ne oferim placerile vietii. Mancam prea mult sau ne privam de alimente si devenim anorexici. Nu ne bucuram de sexualitatea noastra si ne este dificil sa atingem orgasmul. Respingem semnele de atentie si afectiune ale celorlalti. Negam complimentele spunand ca “nu e mare lucru”. Nu ne recunoastem contributia la o reusita, plasand altora meritele muncii noastre.

Ce inseamna sa te iubesti pe sine?

Intampina-te cu bucurie si intelegere. Bucura-te cand te reintalnesti cu tine si ofera-ti timp pentru tine. Ai rabdare cu tine, ai calm si tact in a-ti explora nevoile, dorintele, ambitiile. Asculta-te cu atentie; asculta mesajele tale explicite dar si cele implicite ale inconstientului tau.

Ofera-ti compasiune. Sustine-te, ofera-ti confort si alinare. Ia-te in brate, creeaza-ti un mediu de sustinere pentru tine; iarta-ti greselile si accepta ca ai si defecte.

Iubeste-ti corpul asa cum este el acum. Ai un corp si esti (si) un corp. Ai grija de corpul tau si simte semnalele sale.

De ce sa te iubesti pe tine?

Aminteste-ti ca nimeni nu te poate iubi mai mult sau mai bine decat te iubesti tu pe tine. In plus, a putea sa iubesti “din tot sufletul” pe cineva incepe cu a te putea iubi pe tine…

* articol publicat  si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro