* articol aparut si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro
Daca in articolul trecut am descris dificultatea desprinderii de o realitate cunoscuta, subiectul de astazi este o alta provocare adusa de catre schimbare: haosul, inerent oricarei tranzitii.
De la vechi la nou, prin haos!
Parasind realitatea cunoscuta, suntem suspendati si putem avea senzatia ca suntem imobilizati. In aceasta trecere, modelul vechi nu mai functioneaza si inca nu am invatat un model nou.
Pentru cei mai multi dintre noi, unul dintre cele mai dificile aspecte ale acestei etape este senzatia de a pierde controlul. Obisnuiti cu gandirea algoritmica, ne asteptam ca indata ce am incheiat o etapa, o alta sa se nasca imediat. Mai mult, ne asteptam sa ne putem adapta intotdeauna rapid si eficient la nou.
Realitatea arata ca tranzitia este mai complicata si cere timp. Si inevitabil, aduce confuzie si haos, ceea ce chiar daca sperie, poate fi benefic, dupa cum vom putea vedea in continuare.
Calatorind cu Moise prin desert…
Un model care cred ca poate ilustra teoria schimbarii este calatoria lui Moise si a poporului evreu prin desert.
Astfel, pentru poporul evreu, momentul desprinderii este cel al parasirii Egiptului si inceperii calatoriei catre Pamantul Fagaduintei. Acel moment reprezinta deplasarea fizica dintr-un spatiu al sclaviei, schimbarea de mentalitate urmand sa apara ulterior.
Plecarea din Egipt a insemnat parasirea unei realitati neplacute, dar cunoscute, si a dat nastere unei perioade de haos. Calatoria nu este lipsita de incercari: apare lipsa de hrana, de apa, dar si de incredere.
Poporul evreu este confuz, iar Moise are nevoie de sprijin divin si dovezi constante pentru a le reda increderea. Dar aceasta perioada este si cea in care Creatia (si creativitatea) se manifesta plenar – nu intamplator, acum pe Muntele Sinai, Moise primeste de la Dumnezeu “cele 10 porunci” care vor fi sapate pe doua table de piatra (Tablele Legii).
Calatoria ia timp; drumul lui Moise prin desert care a durat 40 de ani, din punct de vedere sociologic durata a doua generatii, durata estimata si de psihanaliza ca perioada necesara ”curatarii” transgenerationale.
Cum ne putem adapta la haos?
Revenind in prezent, departe de mine intentia de a sustine ca fiecare schimbare are nevoie de 40 de ani.
Si pentru a face tranzitia cat mai prolifica, iata trei posibile sugestii:
- Acceptati citatul lui Albert Einstein “o problema nu se rezolva niciodata la acelasi nivel de gandire care a produs-o”. Si pentru a trece la un alt nivel de gandire, pe langa renuntare la cel vechi, este nevoie de o perioada de trecere, de “un vid”, care sa favorizeze crearea noilor paradigme.
- Bucurati-va de creativitate! Perioada de haos este cea mai benefica pentru creativitate. Suntem in sfarsit eliberati de vechile modele si putem gandi liber. Acum, putem imagina optiuni fara sa ne lasam cantonati de modelul trecut. Este un moment unic de a imagina viitorul, fara a avea ca punct de reper experienta trecuta, ci potentialul maxim!
- Invatati sa plutiti! Perioadele de haos ne readuc aminte, mai subtil sau mai brutal, cat de putine lucruri putem controla! Astfel, in loc sa incercam sa tinem cat mai strans “fraiele” vietii noastre, viata ne invata sa plutim si sa curgem.
Revin saptamana viitoare, cu o descriere a ultimei etape a procesului de schimbare – noile inceputuri!