* articol publicat si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro
Se spune ca Albert Einstein, aflat la sfarsitul vietii a fost intrebat care este cea mai importanta decizie pe care un om o ia pe parcursul vietii. Dupa ceva timp de gandire, Einstein a raspuns: “Sa raspunda la intrebarea daca universul este un loc prietenos”.
Modul in care percepem lumea inconjuratoare se concretizeaza prin credintele noastre interne. Credem ca este “suficient loc sub soare pentru mine si pentru ceilalti” sau, dimpotriva, credem ca “lumea e rea”.
Cred ca ne putem influenta decisiv universul prin modul in care gandim si simtim. Astfel, avem o lume frumoasa si datorita lumii noastre interioare armonioase. Pe de alta parte, ne putem “polua” realitatea interna si afecta realitatea externa (probleme la serviciu, situatie financiara dificila, relatii conflictuale, sanatate precara) printr-o mentalitate “nociva”.
Ce sunt credintele?
Credintele sunt convingeri pe care le asumam ca fiind adevarate despre noi si despre ceilalti. Credintele nucleu se formeaza pana in varsta de 7 ani, prin preluare inconstienta de la figurile parentale care ne inconjoara. Deoarece se formeaza la o varsta atat de frageda, limbajul prin care se exprima este simplu, nesofisticat. Credintele se “imprima” in noi si le consideram adevaruri pe care deseori nu le mai punem sub semnul intrebarii. Toti avem anumite credinte potentatoare (care ne ajuta) si limitative (credinte care ne blocheaza). Sunt 3 verbe cheie pe care le regasim in multe credinte:- a putea / a nu putea (ceea ce cred ca pot / ca nu pot)
- a sti / a nu stiu (ceea ce cred ca stiu / nu stiu)
- a merita / a nu merita (ceea ce cred ca merit / ca nu merit)