Acesta este primul cuvant nou invatat in 2009 si care m-a fascinat… Cuvantul deriva din greaca, “auto” insemnand “sine” iar “poiere” , “a produce sau a crea” (poezia fiind in esenta tot o creatie sau fiecare creatie putand fi o poezie). Desi atat de poetic, termenul a fost folosit in biologie si teoria sistemelor de catre doi oameni de stiinta chilieni, Humberto Matatura si Francisco Varella la inceputul anilor ’70. Dar ce spun cei doi? Nimic nou, in sine, ci doar observa cum orice sistem viu se poate auto – crea fara aportul unui stimul extern. De exemplu, o celula se multiplica avand deja in ea toate resursele pentru a creste. Celula este autonoma desi in relatie cu mediul – as putea spune ca este inter-dependenta cu mediul sau. Celula este un sistem organizat si in echilibru instabil – schimba energie cu mediul sau si in acelasi timp informatie, deci invata! Desi elementele celulei se pot schimba in timp, ceea ce defineste sistemul este modul de organizare a elementelor. Ma intreb ce facem cu atata poezie in fiecare celula? Ma intreb cum ar arata viitorul daca am crede mereu ca “am tot ce imi trebuie pentru a reusi”? Cum ar fi viata pornita intr-adevar din interior si in acord cu structura interna? M-a fascinat acest termen pentru ca a pus intr-o alta lumina capacitatea de a deveni “atractor” pentru ceea ce imi doresc prin procesul de “auto-creatie”. Si cum chiar daca mediul ne influenteaza, si cand apar schimbari, ne ramane comun un anumit mod specific de a ne organiza informatia despre lume – identitatea!